Viață Postindustrială — Banca
Anamaria Degău
În satele tradiționale românești, umila bancă însuflețește strada. Ori de câte ori cineva poposește pe bancă pentru o clipă de odihnă, inevitabil îi invită pe trecători să se oprească și să interacționeze. Această remarcabilă piesă de mobilier public nu numai că evocă amintiri și anecdote personale, dar servește și ca un punct central pentru observație, așteptare și adunare.
Inspirată de băncile întâlnite în Hinchiriș, această versiune nu are spătar, încurajând oamenii să se sprijine de perete. Picioarele sunt decorate cu o varietate de motive și îmbinări tradiționale, convergând grațios spre șezutul format dintr-o singură bucată, simbolizând fuziunea dintre vechi și nou.
La fel ca și în contextului său original, atunci când este instalată într-o expoziție banca servește ca punct focal comun pentru vizitatori. Să fie doar o bancă, sau este o invitație?
Anamaria Degău studiază arhitectura la Universitatea Politehnica din Timișoara și este din Arad, România. Prin munca sa, aspiră să retrezească aprecierea pentru coabitare și legături comunitare.
