Bright Cityscapes: Designul Posibilităților

Tehnologia digitală și lanțurile de aprovizionare globale continuă să impulsioneze evoluția neîncetată în domeniul producției industriale. Introducerea automatizărilor avansate, inteligenței artificiale, analizei pe volume mari de date (Big Data) și internetului lucrurilor (IoT) pe linia de asamblare a determinat o metamorfoză în însuși nucleul proceselor de producție. Noi niveluri de eficiență, personalizare și interconectivitate au devenit posibile.

Lanțurile de aprovizionare continuă să evolueze în rețele complexe și extinse care transcend granițele geografice. Această evoluție reprezintă o relație simbiotică între producție și digitalizare, și ea remodelează totul, nu doar alianțele geopolitice, interdependențele economice și structurile de putere, dar și abilitățile, resursele și liniile de asamblare, la multiple niveluri.

Industria a fost o parte importantă a vieții în Europa de Est încă din zilele Imperiului Austro-Ungar. De atunci, a existat o investiție constantă în industrializare, transformând această întreagă zonă într-un pol industrial și agricol. Din acest motiv, investițiile străine directe (ISD) au avut un start puternic în România atât înainte, cât și după 2007, când țara a aderat la Uniunea Europeană. De atunci, sectorul de producție al României a crescut, ajungând să reprezinte o treime din PIB. Această transformare nu este niciunde mai vizibilă decât în Timișoara, unde industria înfloritoare se răsfrânge și informează fiecare parte a vieții de zi cu zi, nu în ultimul rând cultura orașului și sistemul său educațional.

În Timișoara, expertiza e prezentă peste tot, în interiorul companiilor mari, în laboratoarele academice, pe liniile de producție și în piețele stradale. Aici, designul poate fi găsit ascuns în formule matematice, calcule, obiecte tehnologice sofisticate, piese mecanice, studii de materiale, procese chimice și, poate cel mai mult, în așa-numitele produse intermediare.

Este o provocare să înțelegem toate fluctuațiile imprevizibile din această epocă a suveranității companiilor, a consumerismului fără frontiere, a anxietății climatice și accelerării tehnologice orientate spre profit, unde relațiile noastre sunt mediate de obiecte, informații și infrastructură.

Designul, arhitectura și cultura digitală, așa cu unghiuri moarte și impregnate de perspective euro-centrice cum sunt ele, au devenit practici cu potențialul de a dezvălui și totodată de a reacționa la acest prezent incert. Practici care, în viziunea mea, au puterea de a deschide conversații.

În centrul programului Bright Cityscapes se află un element fundamental: conversația. Dezvoltarea programului s-a făcut printr-un dialog continuu, nu numai între organizatori, cercetători și oraș, dar și între designeri, colaboratori și contexte. Am fost inspirată constant de modul în care acest schimb permanent a jucat un rol crucial în determinarea întrebărilor de design ale programului, ghidând evoluția acestuia și modelându-i proiectele, pentru a culmina în cele din urmă cu expoziția „Semnalizatoare — Designul nu este un Panou de Bord”. Publicația pe care o țineți în mâini nu este doar o arhivă a acestei conversații, ci o invitație la extinderea ei.

Rolul transformator al expozițiilor, nu doar ca vitrine pentru expunerea rezultatelor finale, ci mai degrabă ca inițiatoare și revelatoare de cunoaștere, colaborări și conversații, a fost central în abordarea mea pentru Bright Cityscapes. Fundamentat pe principii de transparență și accesibilitate, proiectul s-a situat ferm în Timișoara. Acolo, a pătruns în interiorul unor fabrici private și ale silozurilor de cunoaștere din diverse discipline, a comisionat și a diseminat cercetări economice originale, a inițiat proiecte de cercetare și colaborare în design prin parteneriate inedite și a prototipat strategii și medii educaționale alternative. Această publicație este o fereastră către diversele procese care susțin programul, oferind perspective asupra modului în care designul se poate intersecta cu diferite aspecte ale vieții unui oraș.

Ca inițiativă emblematică a programului Timișoara—Capitală Europeană a Culturii 2023, programul Bright Cityscapes a evoluat printr-un parteneriat între Universitatea Politehnica din Timișoara (UPT)—centrul esențial al orașului pentru producerea și schimbul de cunoștințe în inginerie—și FABER—un centru cultural independent emergent care găzduiește o gamă largă de practici și activități multidisciplinare ale orașului. Ca produs al acestui ecosistem creativ unic pentru Timișoara, programul a aderat constant la angajamentul său de a crește din întrebările intrinseci ale orașului.

Cum ajunge cineva să cunoască un oraș? Unii ar spune că prin plimbarea pe străzile, scuarurile și piețele sale, și prin interacționarea cu locuitorii săi. Alții ar susține că descoperirea începe prin cercetare la distanță despre istoria sa, atracțiile turistice, programele culturale și școlile sale. Alții ar privi la infrastructurile, reperele, fauna sau flora sa. Alții ar viziona un film, s-ar conecta la posturile sale de radio, l-ar naviga cu ajutorul Google Maps. Unii ar privi la producțiile sale și la ceea ce se face local; mulți ar întreba prietenii, colegii și familia dacă au fost vreodată acolo.

Printre diversele metode posibile de descoperire a unui oraș și prin diferite strategii de a intra în contact cu o altă realitate, programul Bright Cityscapes a plasat ferm Timișoara în centrul proiectului. Nu ca un început sau un final, ci ca o verigă care conectează diverse alte locuri și sisteme. Acest concept de verigă, de nexus, cuprinde ideea de a observa ce trece prin, ce începe și ce se termină aici, oferind o perspectivă distinctivă pentru a explora interconectivitatea designului.

Pentru mine și echipa Bright Cityscapes, primul pas a fost despre încercarea de a înțelege cum vedem orașul prin propriile noastre lentile — proprii noștri ochi, propria noastră cunoaștere, propriile noastre experiențe — nu pentru a oferi răspunsuri, ci pentru a înțelege metodologiile și pozițiile din care pornește proiectul. Pentru a obține perspective directe asupra ecosistemului industrial al Timișoarei, am pornit într-o aventură de vizitare a mai multor fabrici locale.

Fabricile sunt locuri complexe. Ele produc atât de multe elemente diferite din ceea ce consumă toată lumea, zi de zi, dar nu sunt de obicei deschise. Aceste spații adesea inaccesibile s-au dovedit a fi adevărate comori de informații și cunoștințe, servind ca o punte între conștientizarea propriilor „lentile” și cercetarea bazată pe date - descrisă ceva mai încolo în această scriere - care poziționează Timișoara ca un oraș al producției industriale și ingineriei.

Procesul a rezultat într-o expoziție preliminară intitulată „Oglindirea Ecosistemului”, care a prezentat artefacte, produse și componente selectate din fabricile vizitate. Acest lucru a fost posibil prin colaborarea cu companii care au contribuit temporar pentru expoziție cu elemente din liniile lor de producție, dovada rețelei de conversații pe care Bright Cityscapes le-a inițiat.

Structurile modulare de expoziție au fost realizate în colaborare cu Flex și Azur, fiind asemănătoare celor folosite de Flex în liniile lor de asamblare. Astfel, au adus omagiu contextului, și alături de documentarea fotografică a vizitelor, au oferit vizitatorilor expoziției o incursiune în atmosfera fabricii.

După debutul său la FABER, expoziția a fost itinerată la UPT, unde a găsit un spațiu cu adevărat frumos în campus. Aici, a devenit și mai accesibilă studenților și rețelei academice, favorizând conversații între oamenii pasionați de știință, candidații la doctorat și profesorii care lucrează în campus. Acest lucru subliniază capacitatea expozițiilor de a călători dincolo de locația lor originală și de a iniția interacțiuni semnificative în diferite contexte.

Rezultat direct al vizitelor în persoană făcute în medii de producție și al discuțiilor cu ingineri, operatori și muncitori, expoziția „Oglindirea Ecosistemului” a servit la activarea procesului din care a luat naștere o mare parte a programului. Intenția mea cu această expoziție a fost de a așeza Timișoara precum o oglindă în fața locuitorilor săi, atrăgând atenția asupra lentilelor cu care agenții săi înțeleg orașul.

Pentru a corobora și a pune sub semnul întrebării aceste lentile ale orașului însuși, Bright Cityscapes a inițiat în paralel o colaborare interdisciplinară cu analistul de date și sociologul Norbert Petrovici. În cadrul acestei colaborări, a fost efectuată o cercetare originală cu privire la modul în care s-a format economia orașului, identificând forțele majore care au modelat starea sa actuală. Prin cercetarea economiei sale, sunt luate în considerare atât de multe straturi diferite ale orașului - peisajul, climatul, viața de zi cu zi a oamenilor, locurile de muncă și, bineînțeles, industriile și mediul academic. O echipă de cercetare formată din analiști de date, antropologi și un istoric, sub conducerea lui Petrovici, a elaborat un raport intitulat Economia Timișoarei: „Distribuția teritorială a economiei în zona metropolitană Timișoara", care a devenit un pilon pentru Bright Cityscapes.

Vizitele inițiale la fabrici, care au făcut parte din procesul curatorial, le-au oferit lui Petrovici și echipei sale oportunitatea de a-și extinde analiza datelor cu cercetarea antropologică a experienței lucrătorilor. Interacțiunea aproape săptămânală cu echipa care dezvolta raportul mi-a permis să particip la formularea de noi întrebări și teme de-a lungul procesului. Această experiență de a vedea cum curatorierea din perspectiva de design poate colabora și partaja procese cu alte discipline a pus bazele colaborărilor care aveau să constituie nucleul proiectelor de design.

Combinarea disciplinelor în elaborarea raportului de cercetare a rezonat cu unul dintre aspectele esențiale ale programului: crearea de oportunități de explorare a cercetării și de promovare a schimburilor. Deși termenul „schimb" are diverse interpretări, obiectivul nostru principal a fost să stabilim canale prin care diverse discipline să se poată întâlni și colabora. Am păstrat deschisă definiția colaborării. Acest focus ne-a condus la designul unui program care, la diferite joncțiuni, să implice diverse discipline și practici.

În special, a fost lansată o invitație deschisă cercetătorilor UPT care ar putea dori să împărtășească cercetări din laboratoarele lor cu un designer. Dintre cei care au răspuns apelului, patru au fost selectați de un juriu intern format din reprezentanți ai FABER și UPT și apoi au fost puși în echipă cu câte un designer internațional. Mi-a plăcut în mod special la candidații ingineri specificitatea și realitatea cercetării lor; este o practică a detaliilor care au fost testate, re-testate și aplicate în laboratoare din universitate și în companii. Când designerii intră în joc, ei privesc aceeași cercetare prin lentile complet noi, creând noi înțelesuri și noi forme de lucru.

La selecția designerilor care să participe în Bright Cityscapes, a fost important să invităm practicieni care au cultivat deja practici și poziții de design idiosincratice, pentru a provoca programul și așteptările legate de Timișoara și design. Pentru mulți dintre acești designeri, proiectele din cadrul Bright Cityscapes reprezintă o continuare a muncii lor. Acestea demonstrează și cum designerii se bazează pe și își reinventează constant cercetarea în contexte noi, precum Timișoara, pentru a-și defini practicile. Prin discursurile de design, mediile, competențele, modalitățile de gândire și realitățile variate din care provin toți designerii implicați, programul stabilește așadar și o conversație despre natura, semnificațiile și aplicarea designului în sine.

Toți designerii au lucrat având Timișoara ca punct de convergență, fie prin colaborare directă cu un cercetător local, fie prin utilizarea raportului de cercetare ca ghid, fie prin dezvoltarea unor constelații particulare de cunoștințe și parteneri. Unii dintre participanți s-au mutat la Timișoara pentru o rezidență de cercetare creativă, ceea ce le-a permis să se conecteze cu contextul și cunoștințele specifice ale orașului. Alții au analizat modul în care fenomene globale se manifestă în Timișoara, România sau Europa de Est. Alții au căutat să stabilească o conexiune locală sau să dezvolte un studiu de caz local prin care cercetarea lor preexistentă pe anumite teme să avanseze.

Cu practicile lor diverse și abordările divergente, designerii interacționează cu Timișoara în multe moduri diferite. Rezultatele înfățișează domeniul designului ca un discurs ce negociază constant relația dintre practicile digitale și cele fizice, sugerând și evidențiind o cercetare continuă de tehnologii, materialități, arhive, peisaje și infrastructuri, precum și a narațiunilor, aplicațiilor, imaginariilor, tehnicităților și întrebărilor nerezolvate asociate cu acestea.

Având ca etos deschiderea și împărtășirea, curiozitatea și cercetarea, precum și colaborarea și schimbul de idei, programul Bright Cityscapes a analizat ce este designul în Timișoara și ce ar putea fi el. Din seria de proiecte de design și conversații, m-a izbit faptul că o mare parte din design stă ascunsă dincolo de zidurile fabricilor, obscurizată de silozuri de cunoaștere și pierdută prin conexiuni ratate.

Punctul culminant al programului, expoziția „Semnalizatoare - Designul nu este un Panou de Bord”, a căutat să prezinte o lume de interpretări și imaginări alternative privind potențialul designului în Timișoara. Expoziția a prezentat de asemenea infografice și un lexicon tehnic, dezvoltate pornind de la raportul economic. Acest lucru a permis situarea proiectelor în cadrul călătoriei reprezentate de programul Bright Cityscapes, precum și în contextul datelor economice și sistemelor de producție din care proiectele și-au extras cunoștințe și colaborări. Programul de mediere a fost un alt element important al expoziției, care a căutat să găsească traduceri suplimentare pentru diferite audiențe, extinzând astfel deschiderea și accesibilitatea expoziției și programului.

Titlul expoziției ne provoacă să vedem designul dincolo de simpla optimizare a proceselor și de soluțiile industriale pentru producția în masă. Se apleacă în schimb asupra designului ca disciplină ce permite descoperirea și manifestarea unor semnale ascunse și oportunități de schimbare, contracarând discursul tehnocratic dominant. Scoate în evidență potențialul ce rezidă în golurile și unghiurile moarte create de optimizare și standardizare.

Proiectele abordează o multitudine de teme, ca de exemplu impactul fenomenelor globale, precum externalizarea, asupra experiențelor locale și scenariilor domestice, importul și exportul cunoștințelor ca formă de capital, rețeaua de dependențe din cadrul lanțurilor globale de aprovizionare, rolul universității în generarea de cunoaștere în contrast cu perpetuarea standardelor, efectele digitalizării și automatizării asupra vieții de zi cu zi, a condițiilor de muncă și a economiei globale, și multe altele.

Ce se întâmplă dacă, atunci când discutăm despre infrastructură digitală, luăm în considerare soluții independente, în afara cadrului cu acoperire națională? Ce se întâmplă dacă, atunci când abordăm automatizarea, recunoaștem și valoarea erorilor? Ce se întâmplă dacă, atunci când examinăm importurile și exporturile, ne concentrăm pe deșeuri în loc să ne limităm la produsele nou fabricate? Ce se întâmplă dacă integrăm perspectivele geologilor atunci când discutăm despre hardware? Ce se întâmplă dacă liniaritatea lanțurilor de aprovizionare poate fi subminată treptat prin mici cercetări?

Poate că este timpul să ne orientăm eforturile către înțelegerea inaccesibilului. Poate că este timpul ca industriile și instituțiile să recunoască și să susțină cercetările practicienilor independenți din domeniul designului, ca fiind esențiale pentru a contesta perspective și a permite observații altminteri blocate în regulile pieței.

O parte integrantă a înțelegerii designului ca însemnând mai mult decât o disciplină orientată pur și simplu spre optimizarea produselor industriale este și înțelegerea educației în design altfel decât un simplu demers de a forma fabricanți de produse. Acesta este motivul pentru care în practica mea proprie, designul și educația sunt strâns legate.

Bright Cityscapes a inițiat numeroase procese educaționale, inclusiv atelierul „Atlasul Distanțelor”, care a rezultat dintr-o colaborare și un schimb pedagogic între Facultatea de Arhitectură și Urbanism din Universitatea Politehnica din Timișoara (România), Atelierul Tehno-geografii de la Academia de Design din Eindhoven (Olanda) și Atelierul Granițe & Teritorii de la Universitatea Tehnică din Delft (Olanda). O selecție a proiectelor concepute de studenți a fost ulterior dezvoltată pentru expoziția „Atlasul Distanțelor”.

Aceste inițiative se adresează direct instituțiilor de învățământ, adâncind aprecierea pentru capacitățile interdisciplinare, colaborative și experiențiale ale designului și educației în design, care aduc laolaltă atât cunoștințe practice și materiale, cât și cunoștințe intelectuale și academice. Impulsul pedagogic de a inspira o reanalizare și o reimaginare a sistemelor contemporane se extinde însă la nivelul întregului program Bright Cityscapes.

Programul Bright Cityscapes cuprinde, în opinia mea, trei aspecte cheie ale designului. Primul este designul, adesea neglijat, al cadrului care facilitează schimbul și colaborarea. Această pregătire în culise, numită și „scrierea programului”, presupune întrebări precum: Ce este fezabil? Cum funcționează? Care sunt locațiile? Cine sunt jucătorii cheie? Ce fabrici și laboratoare trebuie implicate? Ce informații avem și ce rămâne necunoscut? Lansăm un apel deschis sau facem selecții? Toate aceste întrebări sunt esențiale pentru procesul de design, deoarece răspunsurile modelează și se răsfrâng în rezultatele finale.

Al doilea aspect al designului este practica multidisciplinară, care sfidează o definiție ușoară. Izvorăște din diversitatea de poziții și culturi, fiecare practicant aducând înțelegerea, mediile și aplicațiile sale unice. Tipul acesta de design încurajează conectarea la contexte diferite și deschide noi posibilități. Aceste posibilități sunt reflectate în titlul ultimei expoziții, „Semnalizatoare — Designul nu este un Panou de Bord”.

A treia dimensiune a designului presupune agregarea practicilor individuale în gândire colectivă cu potențialul de a influența instituții sau politici viitoare. Concept care a stat de altfel la baza explorării, prin programul Bright Cityscapes, a relației dintre design și orașul văzut ca nexus. Această dimensiune recunoaște că designul prosperă atunci când individualitățile co-există în proximitate și devin vizibile. Când designul implicit și invizibil al unui sistem de scară largă interacționează cu designeri și când designerii colaborează între ei pe un subiect comun.

În Bright Cityscapes, această sinergie apare atunci când „Oglindirea Ecosistemului” se juxtapune cu „Semnalizatoare - Designul nu este un Panou de Bord”, când „Un Lexicon de Orientare” este prezentat alături de proiecte colaborative sau când participanții individuali se reunesc în spațiul expozițional, alături de companii, muncitori, ingineri, public și municipalitate. Acest etos colaborativ se extinde la platforma online și publicația însoțitoare, care utilizează diverse medii pentru a permite descărcarea de conținut și informații spre a fi folosite pe lângă alte practici, în ​​Timișoara și nu numai.

În opinia mea, dacă vrem cu adevărat să sprijinim designerii în abordarea problemelor complexe din prezent, este imperativ să depășim granițele abordărilor curatoriale, organizaționale și de design. Trebuie cultivată o ambianță care să permită indivizilor să lucreze unul lângă altul în contexte specifice, îmbrățișând perspective diverse.

Este ceea ce a căutat să stabilească programul Bright Cityscapes, precum transpare din numeroasele sale straturi și rezultate. Se regăsește și în publicația de față, prezentată în mod intenționat ca o lucrare în curs, nu ca un produs final. Abordarea aceasta ne permite să reînnoim călătoria pe care am început-o ca echipă, recunoscând acest proiect ca o constelație de colaborări interconectate în diferite momente și cu diferiți contribuitori. Ne invită să recunoaștem Bright Cityscapes ca un punct de plecare.

Prin înțelegerea întregului program Bright Cityscapes ca design, fiecare conversație, fiecare deschidere, fiecare cercetare, fiecare lucrare devine un semnal pentru o schimbare de direcție. O schimbare în modul în care Timișoara este înțeleasă și proiectată, în modul în care pot fi create expoziții productive și deschise, în modul în care lucrăm împreună și colaborăm pentru a dezvolta noi cunoștințe și în modul în care înțelegem rolul designului în viața noastră de zi cu zi. Pentru aceste reflecții sunt recunoscătoare comentatorilor din Timișoara, din România și de dincolo.

În concluzie, aș dori să subliniez remarcabila generozitate care a impregnat programul și pe care toată lumea a apreciat-o profund. Această cultură a generozității, cuprinzând diversele colaborări, instituții și discipline, a fost esențială în realizarea programului și valoarea sa nu trebuie subestimată. Este un testament al modului în care programul Bright Cityscapes a fost conceput și implementat pentru orașul Timișoara, prin colaborarea dintre UPT, FABER, fabrici și, desigur, designerii participanți. Sper că acest spirit de generozitate va dura și va rămâne ca o invitație deschisă pentru a contribui la acest context vibrant.

Martina Muzi
Curator Bright Cityscapes