Impactul materialelor: Mineralele compun Timișoara

Ideea că materialele pot poseda propriile intenții și influențe pune sub semnul întrebării perspectiva antropocentrică, îndemnând la contemplarea unor efecte și realități alternative. Instalația „Materiale Anonime” a lui Santiago Reyes Villaveces, din cadrul expoziției „Semnalizatoare - Designul nu este un Tablou de Bord” cuprinde o colecție evocatoare de obiecte, mostre minerale și date geologice. Aceasta îndeamnă la reflecție asupra modului în care procesele industriale și existența cotidiană din Timișoara sunt modelate de materialele sale.

Acest proiect a rezultat dintr-o colaborare cu Universitatea Politehnică din Timișoara, care deține o colecție de minerale. Anumite roci au fost meticulos alese în urma discuțiilor cu profesorul Marius Jurca, folosind date de la Institutul Geologic din România. În timpul unei rezidențe artistice imersive de trei săptămâni în Timișoara, Reyes Villaveces s-a angrenat într-o experiență pe mai multe paliere a orașului, în care obiecte simbolice, istorice și din viața de zi cu zi au informat proiectul. El își împărtășește jurnalul vizual și observațiile, țesând o narațiune poetică ce conturează originile proiectului.

(1) "În acea Împărăție, Arta Cartografiei atinsese o asemenea Perfecțiune încât Harta unei singure Provincii ocupa un întreg Oraș, iar Harta Împărăției ocupa o întreagă Provincie. Cu timpul, aceste Hărți Excesiv de Detaliate nu mai satisfăceau, iar Colegiile Cartografilor au ridicat o Hartă a Împărăției, care avea Mărimea Împărăției și coincidea exact cu aceasta. Mai Puțin Obsedate de Studiul Cartografiei, Generațiile Următoare au înțeles că această Hartă extinsă era Inutilă și, nu fără Impietate, au lăsat-o pradă Soarelui și Iernilor Nemiloase. În deșerturile din Vest, se găsesc ruine ale Hărții, locuite de Animale și Cerșetori; nu există nicio altă relicvă a Disciplinelor Geografice în toată Țara."

— „Despre Exactitate în Știință” de Jorge Luis Borges (1946), Collected Fictions (1999), tradus în engleză de Andrew Hurley.

(2) Una este harta teritoriului, și alta este teritoriul. Pare evident, dar nu este.

(3) Există multe tipuri de hărți și fiecare tip servește un scop distinct.

(4) Am pornit la ora 5 dimineața. Mă uitam la Râul Magdalena de la ușa studioului meu din Columbia.

(5) Înainte de a urca în mașină, am aruncat o ultimă privire spre râu. Stăteam lângă un arbore de cauciuc plângător pe care-l încrestasem pentru a recolta o picătură de latex ca să o duc la Timișoara.

(6) Am plecat de pe Aeroportul El Dorado din Bogotá pe 24 iulie 2023. De curând, primisem o carte de credit Gold de la bancă și acceptasem oferta băncii, deoarece cardul îmi permitea accesul în zona VIP a aeroportului.

(7) Saloanele din zona VIP sunt dedicate pieselor de aur precolumbiene, ca un simulacru al Muzeului Aurului din Bogotá. Încăperea este plină de replici ale pieselor precolumbiene scăpate colonizatorilor, care topeau piesele de aur pentru a face monede. Piesele de aur precolumbiene reprezentau forme de stocare a informațiilor; mii de ani de cunoaștere au fost topiți pentru a finanța revoluția industrială europeană și proiectele coloniale.

(8) Am deschis laptopul. Browserul are deschise o mulțime de file cu informații despre compoziția mineralogică a regiunii Timișoara. Cercetasem depozitele de minereuri legate de lanțurile de aprovizionare din regiunea Timișoarei. Într-o copie tipărită a raportului „Economia Timișoarei: Distribuția Teritorială a Economiei în Zona Metropolitană Timișoara”, am subliniat toate informațiile relevante pentru industriile miniere și extractive.

(9) Prima filă este pagina de internet a Muzeului Aurului Brad. Două muzee ale aurului în același loc. Am emoții. Mă așteaptă o călătorie de 30 de ore. Zona VIP are un bar deschis. Beau un whisky dublu cu gheață.

(10) Mă uit la ecranul de plecări, și mai am peste 2 ore. Decid să recitesc Cyclonopedia: Complicity with Anonymous Materials (2008) [Ciclonopedia: Complicitate cu materiale anonime] de Reza Negarestani. Am tot citit-o și recitit-o pentru proiectul din Timișoara. Am împrumutat titlul pentru proiectul meu. Proiectul adoptă perspectiva materialelor ca actanți, inspirată de conceptul lui Negarestani, care subliniază că materialele posedă propriile dorințe, intenții și capacități de acțiune. În „Cyclonopedia”, care examinează materialitatea printr-o fuziune unică de filosofie, ficțiune și groază, petrolul este descris ca o forță activă și conștientă cu influențe profunde asupra istoriei umanității, politicii și culturii. Această noțiune contestă viziunea tradițională asupra materialelor ca obiecte pasive și încurajează explorarea interacțiunilor complexe dintre entitățile umane și non-umane. Conceptul de ”material agent” susține că materialele au propriile dorințe, intenții și capacități de acțiune.

(11) Am început să citesc prima pagină din Cyclonopedia: Complicity with Anonymous Materials:

„Kristen Atvanson Turkish Airlines Zborul 002

Duminică, 24 iulie 2005

Am băut 2 pahare de Sauvignon Blanc la barul aeroportului JFK. Am luat o pastilă de dormit în avion. Cred că luasem un analgezic mai devreme în ziua aceea și câteva pastile de Advil. Avionul întârzia pe pistă. Intrând și ieșind din starea de conștiență - așteptând, așteptând, dormind.”

— Negarestani (2008), Cyclonopedia, pagina 1

(12) Când am văzut data, m-am uitat înapoi la ecranul de plecări. Este 24 iulie 2023, exact în aceeași dată 18 ani mai târziu sunt pe cale să mă îmbarc în avion. Pe masă se află cardul meu de credit Gold și biletul de îmbarcare de la El Dorado la Timișoara, lângă replicile de aur precolumbian.

Totul este clar.

(13) Trebuie să merg la Muzeul Aurului din Brad.

(14) De îndată ce am ajuns la Timișoara, am mers la Facultatea de Chimie Industrială și Inginerie a Mediului din cadrul Universității Politehnica Timișoara. Numele clădirii era scris cu mușchi artificial vopsit în roșu și verde, semănând cu un organism viu.

(15) Profesorul Marius Jurca, care mă aștepta, deschide ușa încăperii. Sala de clasă este plină de roci dispuse pe rafturi și în vitrine. Fiecare rocă este etichetată cu numele mineralului și locul de unde a fost extrasă.

(16) Sala este o hartă făcută din roci. Dar nu este teritoriul. Cu toate acestea, teritoriul este compus din aceleași roci.

(17) Laptopul meu este mort. Litiul din baterie și-a pierdut proprietatea de a-l alimenta. Notez în caietul meu toate numele locurilor de unde au fost luate rocile. Încep să realizez că uit cum să scriu de mână. Abia pot înțelege cuvintele scrise.

(18) Nu ar fi trebuit să accept cardul de credit Gold și taxele sale mari; în schimb, ar fi trebuit să cumpăr un laptop nou, cred.

(19) Prof. Jurca explică pe tablă compoziția chimică a mineralului ghips, fundamental pentru producția de plăci de gips-carton a industriei chimice.

(20) Îmi arată o imagine dintr-o revistă veche a Mării Tethys care ocupa acest teritoriu acum 50 de milioane de ani. „Aceste minerale sunt fosilele mării, miliarde de scoici compactate de timp formează ghipsul.”

(21) Sunt fascinat de culorile hărții vechi a Mării Tethys din revistă.

(22) Mi-e foame. Sufăr din cauza decalajului de fus orar, nu am dormit bine, iar orele de masă sunt confuzante. Merg la piața locală, iar culorile legumelor și fructelor mă duc cu gândul la hartă. Verdele murăturilor este produsul combinației de muncă umană, apă, soare și, cu siguranță, urme din Marea Tethys fosilizată. Piața nu este o hartă a teritoriului, dar mă aduce mai aproape de el.

(23) Iau de la piață lăzi de lemn folosite pentru transportul fructelor ca amintire a acelei scene cartografice.

(24) Ca parte a rezidenței mele de cercetare la Timișoara, în Google Maps, am creat o hartă a tuturor zăcămintelor minerale pe care le notasem în caietul meu. Am grijă să corelez coordonatele precise ale acestor zăcăminte cu baza de date cartografică extinsă menținută de Institutul Geologic al României. Acest efort îmi oferă o înțelegere a compoziției complexe a mostrelor geologice pe care mi le-a arătat prof. Jurca. Harta Institutului Geologic se desfășoară în fața mea, o tapiserie virtuală de straturi minerale, servind efectiv ca ghid cartografic definitiv despre compoziția națiunii. A cartografia înseamnă a prelua controlul.

(25) După ce am așteptat câteva zile în Timișoara, am primit permisiunea de a vizita cea mai mare mină de cupru din România. Din punct de vedere geologic, mina este situată în cea mai complexă zonă a țării, cunoscută sub numele de patrulaterul aurifer - o raritate geologică cu zăcăminte minerale unice. Este aceeași zonă în care se găsește Brad și muzeul său de aur.

(26) Pe drumul către mina Roșia Poieni, am trecut pe lângă mai multe mine. Urmăream același traseu pe care îl trasasem pe Google Maps.

(27) Când am ajuns la intrarea în mină, un tablou evocator s-a desfășurat în fața ochilor mei - o masă simplă împodobită cu un asortiment de roci selectate de mineri. Probabil că în mijlocul activităților lor zilnice, strălucirea piritei le-a atras atenția.

(28) Acest loc unic, cu roci roșiatice pline de cupru, a ascuns o revelație neașteptată.

(29) Managerul minei a explicat că aici concentrația de cupru este de numai 0,08%. În mod incredibil, în ciuda acestei cifre aparent insignifiante, mina produce anual o cantitate uluitoare de 4.000 de tone. La această concentrație, restul de 99,92% din material se dovedește a fi inutilizabil.*

*n.ed. Concentrația de cupru a minereului de la Roșia Poieni este de 0,37-0,4% iar uzina produce anual circa 40.000t concentrat cupros (20% cupru).

(30) Mina, în căutarea sa neobosită de cupru, remodelează contururile propriului său peisaj - un teritoriu care tânjește după propria hartă.

(31) Uzina de prelucrare a minereului, o structură impunătoare semănând cu o apocaliptică navă spațială futuristă, făcea importanța și scara umană să pară insignifiante.

(32)

(33) Procesul de măcinare și separare a concentratului de cupru a eliberat un miros toxic care mi-a rămas impregnat în piele zile întregi.

(34) Iar întunericul cenușiu al uzinei s-a suprapus pe imaginea colorată a hărții geologice a Institutului Geologic al României.

(35)

(36)

(37) Pe măsură ce ne aventuram mai departe, am fost confruntat cu o priveliște viscerală - o groapă colosală, un hău vastă unde activitatea umană se desfășura la o scară care sfida înțelegerea. A fost ca și cum aș fi intrat din greșeală într-un teatru al ororilor.

(38) Camioane de mărimea unei clădiri mutau 200 de tone de rocă pentru a se obține în final nu mai mult de 160 de kilograme de cupru.

(39)

(40)

(41) După ce am părăsit mina, călătoria noastră ne-a adus în cele din urmă la Muzeul Aurului din Brad. În sălile sacre ale muzeului, vitrinele de sticlă străluceau de abundența aurului, fiecare bucățică prețioasă cuibărită prin cuarț în forma sa naturală.

(42) Formele și modelele acestor specimene de aur pur au invocat amintiri ale artei precolumbiene pe care o întâlnisem în salonul VIP din aeroportul El Dorado.

(43) Am fost intrigat să observ că aurul în sine pare să posede o înclinație înnăscută, selectându-și propriile forme unice pentru a se bucura de strălucire sub privirea lumii.

(44) O familie din apropiere, așezată în sânul muzeului, părea încântată de farmecul aurului și de valoarea sa intrinsecă. Conversațiile lor șoptite se învârteau exclusiv în jurul bogăției reprezentate de aceste comori strălucitoare. În ochii lor, aurul avea un rol dual, atât ca simbol, cât și ca întruchipare a valorii în sine.

(45) Un moment de pură emoție a urmat când cel mai tânăr membru al familiei, un copil exuberant, a implorat atenția mamei sale, arătând animat spre o piatră deosebit de strălucitoare. „Mama, uite tot acest aur! Hai să îl luăm”, a exclamat el cu o bucurie sinceră. Tatăl, captivat de fervoarea fiului său de opt ani, s-a alăturat cu entuziasm, entuziasmul lor comun fiind contagios. Cu toate acestea, mama, mereu precaută, și-a îndreptat rapid atenția către o etichetă din apropiere care dezvăluia adevărul: „Pirită, cunoscută și sub numele de aurul proștilor”. Același care era pe masă la intrarea în mina Roșia Poieni, bogat în cupru.

(46) Întorcându-mă la hotel, buzunarele îmi erau grele de pietrele colectate, suveniruri tangibile care îmi confirmau prezența în acest peisaj fascinant, servind ca blocuri de construcție pentru eforturile mele personale de cartografiere.

(47) În ultima săptămână de explorare, am pornit într-o vizită la Muzeul Satului din Timișoara.

(48) Acest loc remarcabil s-a desfășurat ca un simulacru viu al teritoriului românesc, o tapiserie fascinantă a vemurilor și arhitecturilor. Cu toate acestea, în cadrul acestui peisaj recreat cu meticulozitate, nu am putut să nu mă gândesc la absența unui apartament din era sovietică sau a unei vile din comunitatea romă.

(49) Muzeul Satului, deși capturează cu meticulozitate esența caselor, a dezvăluit un adevăr amar: o casă, în forma sa cea mai pură, necesită locuire. Fără ritmul vieții pulsând prin pereții săi, rămâne o simplă ficțiune, la fel ca hărțile care caută să definească teritoriile ce se întind dincolo de ele.